opțiuni
  • info

16 definiții pentru dublă (obiect)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLĂ, duble, s. f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dublu s. n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

DUBLĂ, duble, s. f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dublu s. n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

dublă sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 176 / V: (reg) duplă, ~lu / Pl: ~le / E: refăcut din dublu (decalitru)] 1 (Pop) Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru Si: baniță (1). 2 (Pop) Conținutul unei duble (1). 3 (Pop) Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. 4 (Cig; îe) A trage o ~ A filma o scenă încă o dată. 5 (La jocul de table; îe) A da o ~ Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. 6 (Spt) Minge dublă (10). 7 (Spt) Săritură dublă. 8 (Spt) Dublă lovitură.

DUBLĂ, duble, s. f. (Munt.) Măsură de capacitate egală cu un dublu-decalitru; baniță. Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. – Variantă: dublu (PREDA, Î. 77) s. n.

1) *dúblă f., pl. e (it. dobla, jumătate de dublon). Pop. Piesă de 5 francĭ.

2) *dúblă f., pl. e (fr. double, subînț. décalitre). Munt. Pop. Decalitru duplu, baniță: sporu ce-ĭ ĭeșeade la raz cînd îșĭ umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77).

3) *dúblă f., pl. e (fr. double béccassine, becață duplă, maĭ mare). Becața cea maĭ mare. – Și duplă.

DUBLU1 s. n. v. dublă.

DUBLU1 s. n. v. dublă.

DUBLU1 s. n. v. dublă.

dublu1 sn vz dublă

duplă sf vz dublă

dúplă V. dublă 3.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dublă (desp. du-blă) s. f., g.-d. art. dublei; pl. duble

dublă (du-blă) s. f., g.-d. art. dublei; pl. duble

dublă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. dublei; pl. duble

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBLĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.

dublă s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

duplă, duple s. f. (șc.) nota doi.

Intrare: dublă (obiect)
  • silabație: du-blă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublă
  • dubla
plural
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • duble
  • dublei
plural
  • duble
  • dublelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplă
  • dupla
plural
  • duple
  • duplele
genitiv-dativ singular
  • duple
  • duplei
plural
  • duple
  • duplelor
vocativ singular —
plural —
dublu3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: du-blu info
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu
  • dublul
  • dublu‑
plural
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • dublu
  • dublului
plural
  • duble
  • dublelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dublă, dublesubstantiv feminin

  • 1. popular Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: baniță dublu-decalitru
    • format_quote Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. DLRLC
  • 2. popular Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Refăcut din dublu[-decalitru] DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.