dughie sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~ii / E: nct] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite și ascuțite la vârf, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț Si: nărâng (Setaria italica). 2 (Bot; reg) Mohor (Setaria glauca). 3 (Reg) Fân artificial obținut prin cultura meiului păsăresc.

DUGHIE, dughii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori dispuse în formă de spic și cu semințe mărunte ca meiul, cultivată pentru nutreț ( Setaria italica); păring. Miroase-n casă a dughii trecute. DRAGOMIR, S. 22.

DUGHIE ~i f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late și cu semințe ca ale meiului, cultivată pentru nutreț. [Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

dughíe f. Munt. Păring.

dughie (reg.) s. f., art. dughia, g.-d. art. dughiei; pl. dughii, art. dughiile (desp. -ghi-i-)

dughie s. f., art. dughia, g.-d. art. dughiei; pl. dughii, art. dughiile

dughie s. f., art. dughia, g.-d. art. dughiei, pl. dughii, art. dughiile

DUGHIE s. (BOT.) 1. (Setaria italica) (reg.) mohor, părâng. 2. (Setaria verticillata) mohor, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă.

DUGHIE s. (BOT.) 1. (Setaria italica) (reg.) mohor, părîng. 2. (Setaria verticillata) mohor, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă.