DUMBEȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbăț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.

dumbeț s. m., pl. dumbeți

TEUCRIUM L., TEUCRIUM, DUMBEȚ, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile continentale și mai calde ale globului, cca specii, erbacee, mai rar semilemnoase, tulpină de obicei 4-unghiulară. Frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul campanulat sau tubulos, de obicei 5 dinți și 10 nervuri, deseori bilabiat, corolă cu tub cilindric sau infundibuliform, labiul superior al corolei lipsește, labiul inferior cu lobi, 4 stamine exerte, ovar cu 4 lobi), 2 sau mai multe, în raceme terminale sau în axa frunzei. Fruct format din 4 nucule.

DUMBEȚ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreț, sclipeț, spulberătură, șugărel.

DUMBEȚ s. v. iarbă-usturoasă.