opțiuni
  • info

14 definiții pentru dumicat (bucată)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMICAT, dumicați, s. m. (Pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – V. dumica.

DUMICAT, dumicați, s. m. (Pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – V. dumica.

dumicat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dumica] (Pop) 1-2 Dumicare (1-2). 3 (Reg) Îmbucătură. 4-5 Dumicare (4-5).

DUMICAT, dumicați, s. m. Bucată mică (de carne, pîine, mămăligă etc.), ruptă din una mai mare, cît se bagă o dată în gură; îmbucătură. În jurul focului lor, cinci oameni mușcau încet dumicați mari de mămăligă. GALAN, Z. R. 372. Am înghițit vreo douăzeci-treizeci de dumicați și m-am suit iar la mașină. PREDA, Î. 22. De bună ce era ș-ar fi dat și dumicatul din gură. DELAVRANCEA, S. 14.

DUMICAT ~ți m. pop. Cantitate dintr-un aliment cât poate fi mușcată cu gura o dată; îmbucătură. /v. a dumica

dumicat n. 1. îmbucătură; 2. Mold. un fel de supă cu cocoloașe de meiu fiert.

dumicát m. (d. dumic). Bucățică de pîne cîtă înghițĭ odată. Îmbucătură, gălătuc.

demicați snp [At: LEXIC REG. 24 / E: nct cf dumicat] (Mar) Un fel de balmoș, preparat din pâine de mălai, smântână și lapte acru (iaurt).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dumicat (pop.) s. m., pl. dumicați

dumicat (pop.) s. m., pl. dumicați

dumicat s. m., pl. dumicați

dumicat, pl. dumicați

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUMICAT s. v. gură, îmbucătură, înghițitură, mușcătură.

dumicat s. v. GURĂ. ÎMBUCĂTURĂ. ÎNGHIȚITURĂ. MUȘCĂTURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dumicat, dumicați, s.m. (pop.) 1. bucată mică ruptă dintr-un aliment; îmbucătură. 2. supă cu cocoloașe de mei fiert.

Intrare: dumicat (bucată)
dumicat1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumicat
  • dumicatul
  • dumicatu‑
plural
  • dumicați
  • dumicații
genitiv-dativ singular
  • dumicat
  • dumicatului
plural
  • dumicați
  • dumicaților
vocativ singular —
plural —
dumicat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumicat
  • dumicatul
  • dumicatu‑
plural
  • dumicaturi
  • dumicaturile
genitiv-dativ singular
  • dumicat
  • dumicatului
plural
  • dumicaturi
  • dumicaturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumicat, dumicațisubstantiv masculin

  • 1. popular Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbucătură
    • format_quote În jurul focului lor, cinci oameni mușcau încet dumicați mari de mămăligă. GALAN, Z. R. 372. DLRLC
    • format_quote Am înghițit vreo douăzeci-treizeci de dumicați și m-am suit iar la mașină. PREDA, Î. 22. DLRLC
    • format_quote De bună ce era ș-ar fi dat și dumicatul din gură. DELAVRANCEA, S. 14. DLRLC
etimologie:
  • vezi dumica DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.