8 definiții pentru durăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DURĂIT s. n. (Pop.) Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.
durăit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~ruit / Pl: ~uri / E: durăi] (Pop) 1-5 Durăire (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURĂIT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
duruit sn vz durăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
durăit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
durăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
DURĂIT s. v. huruitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DURĂIT s. duduit, duduitură, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DLRM, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
durăitsubstantiv neutru
etimologie:
- durăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.