opțiuni
  • info

9 definiții pentru durăitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURĂITURĂ, durăituri, s. f. (Pop.) Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.

durăitură sf [At: LB / V: ~rui~ / Pl: ~ri / E: durăi + -tură] 1-5 (Pop) Durăit (1-5). 6 (Pop) Durăitoare (1). 7 (Trs) Așchii de lemn sau de metal care cad în timpul prelucrării unui material Si: geluituri, strujituri.

DURĂITURĂ, durăituri, s. f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.

duruitură sf vz durăitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

durăitură (pop.) (-ră-i-) s. f., g.-d. art. durăiturii; pl. durăituri

durăitură s. f., g.-d. art. durăiturii; pl. durăituri

Synonyms dictionaries

Synonyms and similar meaning words.

DURĂITURĂ s. v. huruitură.

DURĂITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Dicționare de regionalisme (sau arhaisme)

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

durăitúră, durăituri, (durătură, durățâtură), s.f. Resturi de lemn ce rezultă în urma tragerii la rindea a scândurilor. ■ (onom.) Durătură, poreclă. – Din dura „a rindelui” + suf. -ăitură.

Intrare: durăitură
durăitură substantiv feminin
  • silabație: du-ră-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durăitură
  • durăitura
plural
  • durăituri
  • durăiturile
genitiv-dativ singular
  • durăituri
  • durăiturii
plural
  • durăituri
  • durăiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durăitură, durăiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Durăi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.