opțiuni
  • info

13 definiții pentru ebrietate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EBRIETATE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébriété, lat. ebrietas, -atis.

EBRIETATE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébriété, lat. ebrietas, -atis.

ebrietate sf [At: LM / P: ~bri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr ébriété, lat ebrietas, -atis] Stare caracteristică unei persoane care a consumat (în exces) băuturi alcoolice Si: beție, (ltî) ebriozitate.

EBRIETATE sf. Beție: trei inși cari aveau aerul a fi într’o stare de ~ patentă... i-au tăiat drumul CAR.; tustrei erau veseli, în una din acele stări de ~ sufletească VLAH. [fr.].

EBRIETATE s. f. (Mai ales în expr. stare de ebrietate) Starea celui beat, beție. Trei inși care aveau aerul a fi într-o stare de ebrietate patentă... i-au tăiat drumul. CARAGIALE, O. II 95. ◊ Fig. Tustrei erau veseli, în una din acele stări de ebrietate sufletească, cînd rîsul parcă e în aer și te îmbată ca un miros tare. VLAHUȚĂ, O. A. III 48.

EBRIETATE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].

EBRIETATE s. f. stare de beție. (< fr. ébriété, lat. ebrietas)

EBRIETATE f. Stare provocată de consumul excesiv de alcool; beție. [G.-D. ebrietății; Sil. e-bri-e-ta-te] /<fr. ébriété, lat. ebrietas, ~atis

*ebrietáte f. (lat. ebrietas, -átis). Beție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ebrietate (desp. e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietății

ebrietate (e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietății

ebrietate s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. ebrietății

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EBRIETATE s. beție, (prin Transilv.) șumeneală. (Stare de ~.)

EBRIETATE s. beție, (prin Transilv.) șumeneală. (Stare de ~.)

Intrare: ebrietate
  • silabație: e-bri-e- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ebrietate
  • ebrietatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ebrietăți
  • ebrietății
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ebrietatesubstantiv feminin

  • 1. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: beție șumeneală
    • format_quote Trei inși care aveau aerul a fi într-o stare de ebrietate patentă... i-au tăiat drumul. CARAGIALE, O. II 95. DLRLC
    • format_quote figurat Tustrei erau veseli, în una din acele stări de ebrietate sufletească, cînd rîsul parcă e în aer și te îmbată ca un miros tare. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.