3 definiții pentru echilibraj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
echilibraj sn [At: NOM. MIN. I, 126 / Pl: ~e / E: fr équilibrage] 1 Echilibrare (1). 2 (Aer) Dispozitiv prin care se echilibrează efectele forțelor inerțiale asupra organelor de comandă.
ECHILIBRAJ s.n. Echilibrare. [< fr. équilibrage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
echilibraj s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: echilibraj
echilibraj substantiv neutru
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
echilibraj, echilibrajesubstantiv neutru
- 1. Echilibrare. DNsinonime: echilibrare
- 2. Dispozitiv prin care se echilibrează efectele forțelor inerțiale asupra organelor de comandă. MDA2
etimologie:
- équilibrage DN