EDILITAR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire.

edilitar, ~ă a [At: N. A. BOGDAN, C. M. 45 / Pl: ~i, ~e / E: fr édilitaire] 1-2 Privitor la administrația sau la lucrările de folos public ale unui oraș.

*EDILITAR adj. Privitor la edili, la edilitate [fr.].

EDILITAR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de folos public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire.

EDILITAR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația unei așezări omenești, la lucrările de folos public ale unei așezări omenești. V. urbanistic. S-au executat importante lucrări edilitare, de înfrumusețare a orașelor. REZ. HOT. I 297.

EDILITAR, -Ă adj. Referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș. [Cf. fr. édilitaire].

EDILITAR, -Ă adj. referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș. (< fr. édilitaire)

EDILITAR ~ă (~i, ~e) Care ține de administrația sau de lucrările de gospodărire a unei localități. /<fr. édilitaire

edilitar-gospodăresc, -ească adj. Privitor la întreținerea și îngrijirea clădirilor și a orașului ◊ „Primăvara a declanșat în toate orașele și comunele țării largi acțiuni edilitar-gospodărești.” R.l. 25 III 76 p. 5. ◊ „Realizarea unor obiective și acțiuni edilitar-gospodărești.” R.l. 2 XII 81 p. 2 (din edilitar + gospodăresc)

edilitar adj. m., pl. edilitari; f. edilitară, pl. edilitare

edilitar adj. m., pl. edilitari; f. edilitară, pl. edilitare

edilitar adj. m., pl. edilitari; f. sg. edilitară, pl. edilitare

EDILITAR adj. urbanistic. (Construcții ~.)

EDILITAR adj. urbanistic. (Construcții ~.)