egoism sn [At: GOLESCU, E. 330/21 / V: ~izm / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr égoïsme] 1 Atenție exagerată față de sine însuși, manifestată prin căutarea satisfacerii exclusive a intereselor și a plăcerilor personale (în detrimentul celorlalți) Si: egocentrism, egotism, individualism. 2 (Rar) Tendință a membrilor unei familii sau a unui grup social de a subordona totul intereselor lor comune. 3 Ansamblu de instincte și de predispoziții propriu fiecărui individ, care servește la conservarea ființei sale.

*EGOISM sbst. Fel de a fi al omului care ori-ce gîndește, vorbește sau lucrează, face totul pentru sine, fără a-i păsa de alții: așa e de vast ~ul omenesc, încît toate neajunsurile noastre personale devin calamități publice D. -ZAMF. [fr.].

EGOISM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire totală a intereselor altora sau ale colectivității. Sub înfățișarea bonomă se pitea un egoism crunt. C. PETRESCU, Î. I 95.

EGOISM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].

EGOISM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme)

EGOISM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme

egoism n. iubire excluzivă de sine însuș.

egoizm sn vz egoism

*egoízm n. (d. lat. égo, eŭ). Vițĭu omuluĭ care se gîndește numaĭ la interesu luĭ.

egoism (iubire de sine) s. n.

egoism (iubire de sine) s. n.

egoism s. n.

egoism.

EGOISM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.)

EGOISM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.)

Egoism ≠ altruism

Primo mihi (lat. „Întîi mie”) – Aceste două cuvinte sînt invocate pentru a persifla pe egoiști, dar mai ales pe abuzivii care, în virtutea „dreptului” celui mai tare, își rezervă lor toate avantajele. Expresia e rezumată după replica leului dintr-o vestită fabulă a lui Fedru (I, 5 – v. 6): „Prima parte mi se cuvine mie, fiindcă sînt leu!”. Vezi: Quia nominor leo și La part du lion. LIT.