eliberat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: elibera] 1-14 Eliberare (1-16).

eliberat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: elibera] 1 (D. persoane, colectivități umane) Pus în stare de libertate. 2-4 Care a ieșit de sub oprimare națională, politică, socială. 5-6 (D. țări, teritorii, orașe etc.) Care a scăpat de sub ocupație militară sau de sub dominație străină. 7 (D. militari) Lăsat la vatră. 8 (D. acte, documente justificative etc.) Dat la cerere. 9 (D. mărfuri) Predat contra unui bon (de plată). 10 Degajat dintr-o strâmtoare. 11 Debarasat de un obiect jenant. 12 (Fig) Destins. 13 (D. încăperi, terenuri etc.) Evacuat. 14 (D. substanțe) Eliminat. 15 (D. atomi) Care a trecut în stare liberă. 16 (D. o persoană) Scos din funcție.

ELIBERAT adj. dezrobit.

ELIBERAT adj. dezrobit, (înv. și pop.) mîntuit. (Un popor ~.)