8 definiții pentru emanare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana.
EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
emanare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 55 / Pl: ~nări / E: emana] 1 Provenire a hotărârilor, actelor, documentelor, legilor etc Si: emanat1 (1). 2 (Înv) Izvorâre. 3 Degajare a mirosurilor, gazelor, căldurii etc Si: emanat1 (3). 4 Răspândire a mirosurilor, gazelor, căldurii etc. în mediul înconjurător Si: emanat1 (4). 5 Emitere (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana (1). Emanarea unor gaze.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMANARE s. 1. v. emanație. 2. v. degajare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMANARE s. 1. degajare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanație, producere, radiere. (~ de căldură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emanare, emanărisubstantiv feminin
-
- Emanarea unor gaze. DLRLC
-
etimologie:
- emana DEX '98 DEX '09