8 definiții pentru emanare
Explicative DEX
EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana.
EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de claudia
 - acțiuni
 
emanare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 55 / Pl: ~nări / E: emana] 1 Provenire a hotărârilor, actelor, documentelor, legilor etc Si: emanat1 (1). 2 (Înv) Izvorâre. 3 Degajare a mirosurilor, gazelor, căldurii etc Si: emanat1 (3). 4 Răspândire a mirosurilor, gazelor, căldurii etc. în mediul înconjurător Si: emanat1 (4). 5 Emitere (2).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana (1). Emanarea unor gaze.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
EMANARE s. 1. v. emanație. 2. v. degajare.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
EMANARE s. 1. degajare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanație, producere, radiere. (~ de căldură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F113)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  emanare, emanărisubstantiv feminin  
 -   
-  Emanarea unor gaze. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  emana DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.