9 definiții pentru emoționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMOȚIONARE s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționare sf [At: COSTINESCU / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: emoționa] Emoționabilitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMOȚIONARE, emoționări, s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMOȚIONARE s.f. Acțiunea de a (se) emoționa și (rar) rezultatul ei;; tulburare. [< emoționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!emoționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. emoționării; pl. emoționări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emoționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. emoționării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emoționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. emoționării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMOȚIONARE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensibilizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMOȚIONARE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. impresionare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emoționare, emoționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: tulburare
etimologie:
- emoționa DEX '09 DEX '98 DN