opțiuni
  • info

15 definiții pentru encefal (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENCEFAL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.

ENCEFAL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.

encefal sn [At: TURNESCU, MED. OP. 242r / V: (înv) enchef~ / A și: (rar) ~cefal / Pl: ~e, ~uri / E: fr encéphale] Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian.

*ENCEFAL sbst. 🫀 Totalitatea centrelor nervoase care, la toate animalele vertebrate, sînt închise în cavitatea craniană (🖼 1984) [fr.].

ENCEFAL, encefale, s. n. (Anat.) Creier (1). Neuronii care transmit excitația de la sistemul nervos central, adică de la encefal sau măduva spinării la mușchi... se numesc neuroni centrifugi sau motori. ANATOMIA 187.

ENCEFAL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].

ENCEFAL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)

ENCEFAL ~e n. Parte a sistemului nervos central situată în cutia craniană; creier. /<fr. encéphale

encefal n. totalitatea organelor conținute în cavitatea craniului.

*encefál și (maĭ bine) encéfal n., pl. e (vgr. egképhalos d. én, în, și kephalé, cap). Anat. Creĭer.

enchefal sn vz encefal

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

encefal s. n., pl. encefale

encefal s. n., pl. encefale

encefal s. n., pl. encefale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENCEFAL s. v. creier.

encefal s. v. CREIER.

Intrare: encefal (s.n.)
encefal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encefal
  • encefalul
  • encefalu‑
plural
  • encefale
  • encefalele
genitiv-dativ singular
  • encefal
  • encefalului
plural
  • encefale
  • encefalelor
vocativ singular —
plural —
encefal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encefal
  • encefalul
  • encefalu‑
plural
  • encefaluri
  • encefalurile
genitiv-dativ singular
  • encefal
  • encefalului
plural
  • encefaluri
  • encefalurilor
vocativ singular —
plural —
enchefal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

encefal, encefalesubstantiv neutru

  • 1. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: creier
    • format_quote Neuronii care transmit excitația de la sistemul nervos central, adică de la encefal sau măduva spinării la mușchi... se numesc neuroni centrifugi sau motori. ANATOMIA 187. DLRLC
  • diferențiere Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.