ENGOLPION, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.

engolpion sn [At: (a. 1589), cf. D. BOGDAN, GL. 61 / V: (îvr) encol~, encolpiu (Pl: ~ie), (nob) ~golf (Pl: ~uri), ~golp, (înv) ~piu (A și: ~piu; Pl: ~uri) sn / A și: ~pion / P: ~pi-on / Pl: ~uri / E: ngr ἐνκόλπιον] 1 (Înv) Iconiță sfințită purtată de creștini la gât Si: medalion, panaghie. 2 (Spc) Icoană lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț purtată la gât de arhierei Si: medalion,panaghie. 3 (Rel; îvr) Bucată pătrată de pânză de in, brodată, ornamentată cu pietre prețioase, care se fixează cu lănțișoare de aur pe pieptul tunicii purtate de preoții evrei în timpul slujbei religioase. modificată

ENGOLPION (pl. -ioane) sn. ⛪ Iconiță rotundă, de smalț, de aur sau de argint, cu chipul lui Dumnezeu Tatăl, ori al Mîntuitorului, ori al sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereul la piept, atîmată de un lănțișor petrecut pe după gît; numită si „panaghiu” sau „panaghion” (🖼1988) [gr. έγχόλπιον].

ENGOLPION, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atârnată de gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.

engolpion n. iconiță de aur sau de smalț pe care arhiereii o poartă pe piept: ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei Fecioare (de aceea se mai numește panaghia, panaghion): ca un engolpion tocmai de minuni săvârșitor PANN. [Gr. mod.].

engolpión n., pl. oane (ngr. engólpion, d. vgr. egkólpios, ținut în sîn, d. en, în, și kólpos, sîn. V. golf). Iconiță de smalț pe care o poartă la pept arhiereiĭ și uniĭ arhimandrițĭ. – Maĭ rar și engólpiŭ.

egolpion sn vz engolpion

encolpion sn vz engolpion

encolpiu sn vz engolpion

engolf sn vz engolpion

engolp sn vz engolpion

engolpiu sn vz engolpion

golpiu^[1] sn vz engolpion

engolpion (desp. -pi-on) s. n., pl. engolpioane

engolpion (-pi-on) s. n., pl. engolpioane

engolpion s. n. (sil. -pi-on), pl. engolpioane

engolpion, -oane.

ENGOLPION s. (BIS.) panaghie.

ENGOLPION s. (BIS.) panaghie.

engolpion (engolpioane), s. n. – Mică imagine sacră smălțuită, purtată la gît de anumiți demnitari ai bisericii ortodoxe. – Var. (înv.) engolpiu. Ngr. ἐγϰόλπιον, de la ϰόλπος „sîn” (Murnu 21).

engolpion, engolpioane s. n. Icoană mică din metal, ovală sau rotundă, cu chipul Maicii Domnului sau al Mântuitorului, pe care ierarhii ortodocși o poartă la piept ca semn că trebuie să aibă permanent pe Iisus în inima lor și pe Maica Domnului ca mijlocitoare către Dumnezeu; își are originea de la primii creștini, care purtau la gât moaște ale sfinților pentru a-și păstra încrederea în puterea lui Dumnezeu; panaghie. – Din gr. enkolpion.