opțiuni
  • info

14 definiții pentru enigmatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENIGMATIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus.

ENIGMATIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus.

enigmatic, ~ă av, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ci, ~ce / E: fr énigmatique, lat aenigmaticus] 1-4 (Într-un mod) care constituie sau care cuprinde o enigmă Si: misterios. 5-6 (Într-un mod) dificil de înțeles. 7-8 (Într-un mod) dificil de explicat Si: indescifrabil, neclar, nelămurit.

*ENIGMATIC adj. 1 Care conține o enigmă, al cărui înțeles nu este lămurit: discurs ~ 2 Care nu poate fi înțeles, pătruns cu ușurință, care apare ca o enigmă: un zîmbet flutura pe buzele sale, ~ D. -ZAMF. [fr.].

ENIGMATIC, -Ă, enigmatici, -e, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă, misterios, tainic, greu de înțeles. Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrie cerul pe alocuri, smîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe, îndepărtate și enigmatice puncte de reper, în adîncimea cosmică a lumii. BOGZA, C. O. 340. Aluziile enigmatice nu le poate pricepe. C. PETRESCU, O. P. I 47. Îl privea cu aceeași enigmatică întrebare a ochilor. D. ZEMFIRESCU, R. 45.

ENIGMATIC, -Ă adj. Care constituie o enigmă; misterios. [Cf. fr. énigmatique, it. enigmatico].

ENIGMATIC, -Ă adj. care constituie o enigmă; tainic, misterios. (< fr. énigmatique)

ENIGMATIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de enigmă; greu de priceput; misterios; mistic; tainic. /<fr. énigmatique, lat. aenigmaticus

enigmatic a. 1. ce conține o enigmă; 2. al cărui sens nu e clar.

*enigmátic, -ă adj. (vgr. ainigmatikós). Care cuprinde o enigmă. Fig. Greŭ de înțeles, obscur: discurs enigmatic. Adv. În mod enigmatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enigmatic adj. m., pl. enigmatici; f. enigmatică, pl. enigmatice

enigmatic adj. m., pl. enigmatici; f. enigmatică, pl. enigmatice

enigmatic adj. m., pl. enigmatici; f. sg. enigmatică, g.-d. art. enigmaticei, pl. enigmatice, art. enigmaticele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENIGMATIC adj. 1. v. ascuns. 2. v. misterios. 3. ascuns, misterios, neînțeles, tainic. (Un farmec ~.)

ENIGMATIC adj. 1. ascuns, criptic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. misterios. (Un om ~.) 3. misterios, neînțeles, tainic. (Un farmec ~.)

Intrare: enigmatic
enigmatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enigmatic
  • enigmaticul
  • enigmaticu‑
  • enigmatică
  • enigmatica
plural
  • enigmatici
  • enigmaticii
  • enigmatice
  • enigmaticele
genitiv-dativ singular
  • enigmatic
  • enigmaticului
  • enigmatice
  • enigmaticei
plural
  • enigmatici
  • enigmaticilor
  • enigmatice
  • enigmaticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enigmatic, enigmaticăadjectiv

  • 1. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: misterios tainic
    • format_quote Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrie cerul pe alocuri, smîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe, îndepărtate și enigmatice puncte de reper, în adîncimea cosmică a lumii. BOGZA, C. O. 340. DLRLC
    • format_quote Aluziile enigmatice nu le poate pricepe. C. PETRESCU, O. P. I 47. DLRLC
    • format_quote Îl privea cu aceeași enigmatică întrebare a ochilor. D. ZEMFIRESCU, R. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.