7 definiții pentru epicureu (s.m.)
Explicative DEX
EPICUREU, -EE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.
EPICUREU, -EE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
epicureu, ~ee smf, a [At: N. TEST. (1648), 186v/17 / A și: (înv) ~cureu / Pl: ~ei, ~ee / E: lat epicureus, ngr ἐπικούρειος, cf it epicureo] 1-9 Epicurian (1-9). 10-12 Epicurian (11-13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPICUREU, -EE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPICUREU, -EE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. și pl. epicuree
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. și pl. epicuree
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; f. sg. și pl. epicuree
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
epicureu, epicureisubstantiv masculin epicuree, epicureesubstantiv feminin epicureu, epicureeadjectiv
etimologie:
- epicureus DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.