7 definiții pentru epiplocă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPIPLOCĂ, epiploce, s. f. Concatenație. – Din fr. épiploque.
epiplocă sf [At: DEX2 / Pl: ~ce / E: fr épiploque] (Lit) Concatenație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIPLOCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIPLOCĂ s.f. (Ret.) Concatenație. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIPLOCĂ s. f. concatenație (1). (< fr. épiploque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epiplocă s. f., pl. epiploce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
epiplocă (gr. epiploke „înlănțuire”), sin. concatenație.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: epiplocă
epiplocă substantiv feminin
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
epiplocă, epiplocesubstantiv feminin
- 1. Concatenație. DEX '09 DNsinonime: concatenație
etimologie:
- épiploque DEX '09 DEX '98 DN