9 definiții pentru epruvetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPRUVETĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.
EPRUVETĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPRUVETĂ, epruvete, s. f. (Franțuzism) Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPRUVETĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPRUVETĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EPRUVETĂ ~e f. Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietății materialului respectiv. [Sil. e-pru-ve-tă] /<fr. éprouvette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*epruvétă f., pl. e (fr. éprouvette, d. épreuve, probă). Vas de sticlă în formă de tub în care se fac diferite experiențe fizice și chimice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epruvetă (probă) (desp. e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvetei; pl. epruvete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epruvetă (eșantion) (e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvetei; pl. epruvete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epruvetă s. f. (sil. -pru-), pl. epruvete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-pru-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
epruvetă, epruvetesubstantiv feminin
- 1. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- éprouvette DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.