13 definiții pentru epurație
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPURAȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration.
EPURAȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epurație sf [At: DL / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr épuration] Epurare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPURAȚIE, epurații, s. f. Epurare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPURAȚIE s.f. Epurare, purificare, curățire. [Gen. -iei, var. epurațiune s.f. / < fr. epuration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPURAȚIE s. f. epurare. (< fr. épuration)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epurațiune sf vz epurație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPURAȚIUNE s.f. v. epurație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epurație (desp. -ți-e) s. f., art. epurația (desp. -ți-a), g.-d. art. epurației; pl. epurații, art. epurațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epurație (-ți-e) s. f., art. epurația (-ți-a), g.-d. art. epurației; pl. epurații, art. epurațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epurație s. f. (sil. -ți-e), art. epurația (sil. -ți-a), g.-d. art. epurației; pl. epurații, art. epurațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
epurație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EPURAȚIE s. v. epurare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EPURAȚIE s. (TEHN.) epurare, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epurație, epurațiisubstantiv feminin
- 1. Curățire, epurare, purificare, purificație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: curățire epurare purificare purificație
etimologie:
- épuration DEX '09 DEX '98 DN