eroziune sf [At: COBÎLCESCU, G. 63/5 / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr érosion, lat erosio, -onis] 1 Uzură exercitată de apă și de agenții atmosferici asupra scoarței pământului. 2 Rezultat al eroziunii (1). 3 Măcinare a solului cauzată de eroziune (1). 4 Uzură exercitată de apele curgătoare asupra albiei și a malurilor proprii. 5 (Teh) Uzură a conductelor sau a aparatelor metalice, apărută din cauza frecării fluidelor de pereții acestora. 6 (Med) Ulcerație superficială a pielii sau a mucoaselor apărută în urma unei inflamații sau a acțiunii unor agenți exteriori Si: excoriație.

*EROZIUNE sf. 1 Roadere, rosătură ¶ 2 🗺 Fenomen geologic datorit acțiunii apelor de ploaie, a rîurilor, a mării sau a ghețarilor [fr.].

EROZIUNE, eroziuni, s. f. Procesul de roadere și săpare a scoarței terestre prin acțiunea apei, ghețarilor, a vîntului sau a altor agenți externi; rezultatul acestui proces. ♦ Procesul de roadere a pereților unui corp prin care curge un fluid. – Pronunțat: -zi-u-.

EROZIUNE s.f. 1. Acțiunea de roadere pe care o exercită mai ales apa și agenții atmosferici asupra Pămîntului; (spec.) roadere a solului produsă de acțiunea diferiților agenți externi. 2. Uzura conductelor sau a aparatelor metalice, datorită frecării fluidelor de pereții acestora. 3. Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor. [Pron. -zi-u-. / < fr. érosion].

EROZIUNE s. f. 1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi. ◊ (p. ext.) roadere, tocire, uzură. 2. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora. 3. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor. 4. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă. (< fr. érosion, lat. erosio)

EROZIUNE ~i f. Proces de roadere a solului sub acțiunea apei și a agenților atmosferici. [G.-D. eroziunii] /<fr. érosion, lat. erosio, ~onis

eroziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. eroziunii; pl. eroziuni

eroziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. eroziunii; pl. eroziuni

eroziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. eroziunii; pl. eroziuni

eroziune (i-u)

EROZIUNE s. 1. (GEOL., GEOGR.; concr.) coroziune, erodare, roadere, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o ~ masivă.) 2. (GEOL., GEOGR.) erodare, roadere, săpare, șiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 3. (GEOL., GEOGR.) eroziune glaciară = exarație. 4. (MED.) excoriație. (~ unei mucoase.) 5. (MED.) rosătură, (înv. și reg.) rosură. (O ~ la călcâi, de la încălțăminte.)

EROZIUNE s. 1. (GEOL., GEOGR.) coroziune, erodare, roadere, (pop.) mîncătură, rosătură. (S-a produs o ~ masivă.) 2. (GEOL., GEOGR.) erodare, roadere, săpare, șiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 3. (GEOL., GEOGR.) eroziune glaciară = exarație. 4. (MED.) excoriație. (~ unei mucoase.) 5. (MED.) rosătură, (înv. și reg.) rosură. (O ~ la călcîi, de la încălțăminte.)

eroziune, (engl.= erosion) 1. complex de procese exercitate de agenții externi – ape curgătoare, apa mării, vânt, ghețari – asupra părții superficiale a scoarței din ariile continentale, prin care are loc modelarea reliefului terestru. În urma e. fluviale, a celei marine (→ abraziune), a celei eoliene (→ coraziune ) și a e. exercitate de ghețari (→ exharație), materialul superficial, dezagregat și alterat, este îndepărtat de la locul de origine și deplasat spre bazine de sedimentare; 2. acțiune de roadere exercitată de apele curgătoare; prin e. reliefului se formează ogașe, ravene, torenți, se adâncesc albiile minore (e. liniară, e. de fund), se lărgesc malurile (e. laterală). E. exercitată de apele curgătoare se propagă de la vărsare către izvoare și are tendința de a reduce înclinarea pantei și a realiza „profilul de echilibru”; este o e. regresivă.

caneluri de eroziune (pl.), (engl.= flute casts) urme lăsate de un curent acvatic în patul său lutitic. C.e. sunt depresiuni erozionale asimetrice, mai adânci spre direcția din care curge curentul și cu vârful în formă de U sau V îndreptat în acest sens; se conservă frecvent sub formă de mulaje în baza stratelor de gresii din formațiunile de fliș și molasă și se utilizează la reconstituirea direcțiilor de paleocurent. Sin. flute marks. V. și mecanoglife.

urme de eroziune (sedim.), (engl.= scour marks) depr. erozionale alungite produse la partea sup. a unui strat lutitic argilos și alungit în direcția curentului care le-a generat. După originea și morfologia lor, u.e. pot fi → caneluri de eroziune, u. semilunare, u. meandrate, u. longitudinale, u. transversale. Conservate pe supr. unui strat de gresie, se mai denumesc → mecanoglife. Sin. turboglife.