escortă sf [At: ÎNTÎMPL. 28/24 / V: (înv) exc~, scortă, (reg) iscurtă / E: fr escorte] 1 Grup de oameni sau de vehicule care-i însoțesc pe demnitari în semn de respect și pentru a le asigura paza. 2 Pază alcătuită din oameni înarmați care-i însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă. 3 (Îlav) Sub ~ Sub pază. 4-5 (Prc) Persoană care face parte din escortă (1, 2). 6 Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale. 7 Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

*ESCORTĂ (pl. -te) sf. 1 Ceată înarmată care însoțește pe o persoană, un convoiu, baagii, etc. spre a le supraveghia sau a le lua apărarea: escortele te lasă în mîna tîlharilor și dosesc, în loc să stea să te apere BOL. ¶ 2 🎖️ Trupă de soldați ce însoțesc pe suveran sau pe un mare personagiu spre a-i face onoare: regimentul de ~ ¶ 3 ⛵ Vase de războiu ce însoțesc bastimente de transport, vapoare comerciale etc. [fr.].

ESCORTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni, înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a împiedica să evadeze. Erau duși cu escortă la un lagăr de concentrare. SADOVEANU, P. M. 110. Se hotărîră... să ne ducă cu o escortă pînă la hotar și acolo să ne libereze. BOLINTINEANU, O. 263. ◊ Loc. adv. Sub escortă = sub pază. (Expr.) A fugi de sub escortă = a evada. Arestatul... are intenția... să fugă de sub escortă la cel dintîi prilej. PAS, Z. IV 215. 2. Grup de persoane (de obicei militari) care însoțesc o persoană ocupînd un post înalt, pentru a o apăra contra unui eventual atac. V. suită. Olimpie sosește la Golești cu o mică escortă de arnăuți. GHICA, S. 112. 3. Grup de nave și avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

ESCORTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].

ESCORTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmați, trupă care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formație de (aero)nave de luptă care însoțește un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte)

ESCORTĂ ~e f. 1) Grup de oameni înarmați care însoțesc un deținut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoțesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte

escortă f. 1. trupă înarmată ce însoțește spre a protege; 2. vasele de răsboiu ce întovărășesc bastimentele de transport.

*escórtă f., pl. e (fr. escorte, d. it. scorta). Trupă armată care întovărășește ca să apere orĭ să supravegheze. Suită. Fig. Lenea și escorta eĭ de vițiĭ. V. alaĭ.

excortă^[1] sf vz escortă modificată

iscurtă sf vz escortă

escortă s. f., g.-d. art. escortei; pl. escorte

escortă s. f., g.-d. art. escortei; pl. escorte

escortă s. f., g.-d. art. escortei; pl. escorte

escortă

escortă, -te.

ESCORTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) șupă. (Îl duce sub ~.)

ESCORTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) șupă. (Îl duce sub ~.)

ESCORTĂ formație de avioane militare de luptă care însoțesc pe timp de război aeronave și vapoare de transport sau comerț pentru a le proteja contra atacurilor inamice.

escortă, escorte s. f. (intl.) complice al unui infractor.

a avea escortă expr. (glum.) 1. a fi căsătorit. 2. a avea copii