evacuare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~cu-a~ / Pl: ~uări / E: evacua] 1 (Med) Eliminare din corpul omenesc a unor reziduuri organice Si: evacuație (1) Cf defecare, excreție, urinare, vomare. 2 (Mil) Părăsire a unui teritoriu de către trupele ocupate, în urma unei înfrângeri, a unui tratat etc. Si: evacuație (2), retragere. 3 (Îs) Spital (sau ambulanță) de ~ Formație sanitară unde sunt îngrijiți răniții și bolnavii de pe front în timp de război. 4 Părăsire impusă de împrejurări a unei încăperi, a unei clădiri, a unui oraș etc. 5 Scoatere a unei persoane sau a unui grup de persoane dintr-un loc expus unei primejdii. 6 (Jur) Scoatere a unei persoane dintr-o locuință pe baza unei hotărâri judecătorești sau din ordinul altei autorități. 7 (Teh) Operație de îndepărtare a apelor colectate de pe un teren, dintr-o mină etc. 8 (Teh) Fază din ciclul mașinilor cu ardere internă, în care cilindrul, după efectuarea lucrului mecanic de către piston, este golit de gazele de ardere. 9 (Teh) Îndepărtare a reziduurilor în urma unui proces tehnologic.

EVACUARE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. Din pricina inundațiilor s-a hotărît evacuarea regiunii. ▭ Va veni sau nu evacuarea? căci luptele se dau... la optzeci de kilometri depărtare. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. ◊ Spital (sau ambulanță) de evacuare = spital militar înapoia frontului, unde sînt aduși răniții și bolnavii evacuați de pe front. Despre doctorul Damian se știe ceva? Cred că e la Mecica, la ambulanțele de evacuare. D. ZAMFIRESCU, R. 274.

EVACUARE s.f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei; evacuație. ♦ Eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. [< evacua].

EVACUARE s. f. 1. acțiunea de a evacua. 2. eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. 3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare. (< evacua)

*evacuațiúne f. (lat. evacuátio, -ónis). Acțiunea de a evacua. – Și -áție, dar ob. -áre.

evacuare (desp. -cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuării (desp. -cu-ă-); pl. evacuări

evacuare (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuării (-cu-ă-); pl. evacuări

evacuare s. f. ( sil. -cu-a-), g.-d. art. evacuării (sil. -cu-ă-); pl. evacuări

EVACUARE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuințe.) 2. părăsire. (~ unui oraș.) 3. v. eliminare.

EVACUARE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuințe.) 2. părăsire. (~ unui oraș.) 3. eliminare. (~ fecalelor.)