exagerație sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~, esagerațiune, esagerăciune, ~iune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exagération, lat exageratio, -onis] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9). 10 Exces (1).

EXAGERAȚIE, exagerații, s. f. (Neobișnuit) Exagerare. Trecînd peste exagerațiile lui... ne oprim asupra unui singur caz. IBRĂILEANU, SP. CR. 222.

EXAGERAȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio].

EXAGERAȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio)

esagerație sf vz exagerație

esagerațiune sf vz exagerație

esagerăciune sf vz exagerație

exagerațiune sf vz exagerație

ezagerație sf vz exagerație

*EXAGERAȚIUNE, EXAGERAȚIE, EXAGERARE sf. Faptul de a exagera; rezultatul acestei acțiuni; defăimare sau laudă peste măsură [fr.].

ESAGERAȚIUNE s.f. v. exagerație.

EXAGERAȚIUNE s.f. v. exagerație.

exagerați(un)e f. acțiunea de a exagera și rezultatul ei.

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exagerație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. exagerația (desp. -ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (desp. -ți-i-)

exagerație (rar) (-ți-e) s. f., art. exagerația (-ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (-ți-i-)

exagerație s. f. (sil. -ți-e), art. exagerația (sil. -ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (sil. -ți-i-)

exagerație

EXAGERAȚIE s. v. exagerare.

exagerație s. v. EXAGERARE.