8 definiții pentru exceptare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXCEPTARE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.
EXCEPTARE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
exceptare sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pl: ~tări / E: excepta] 1 Lăsare deoparte. 2 Neincludere. 3 Nesocotire. 4 Excludere. 5 Facere a unei excepții de la o regulă, o normă. 6 (Înv) Separare. 7 Ridicare într-un proces a unor obiecții Cf excepta (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCEPTARE s. f. Acțiunea de a excepta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCEPTARE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esceptare sf vz exceptare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!exceptare (excludere) s. f., g.-d. art. exceptării; pl. exceptări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exceptare (excludere) s. f., g.-d. art. exceptării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exceptare s. f., g.-d. art. exceptării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
exceptare, exceptărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- excepta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.