excitare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-ci~ / Pl: ~tări / E: excita] 1 Provocare a unui sentiment, senzații etc. 2 Stârnire a unei dorințe sexuale. 3 (Fig) Tulburare. 4 Simțire a unei dorințe sexuale. 5 Excitație (2). 6 Intensificare a unui sentiment, a unei senzații etc. 7 Îndemnare. 8 Încurajare. 9 Mărire a activității psihice sau intelectuale Si: stimulare. 10 Instigare. 11 Întărâtare. 12 Enervare. 13 Producere a unui câmp magnetic într-un aparat electric. 14 Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. 15 (Fiz) Perturbare energetică a unui sistem aflat în echilibru.

*EXCITARE sf. 1 Faptul de a (se) excita, îmboldire, ațîțare, însuflețire ¶ 2 🩺 Stare de activitate mai mare a unui organ sau a tuturor organelor.

EXCITARE, excitări, s. f. Acțiunea de a excita; excitație.

EXCITARE s.f. Acțiunea de a (se) excita; excitație. ♦ (Fiz.) Perturbare energetică a unui sistem aflat în stare de echilibru. [< excita].

escitare sf vz excitare

*excitațiúne f. (lat. excitátio, -ónis). Acțiunea de a excita, de a ațîța. Activitate anormală a organizmuluĭ. Fig. Ațîțare, însuflețire a pasiunilor. – Și -áție, dar ob. -áre.

excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl. excitări

excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl. excitări

excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl. excitări

EXCITARE s. (FIZIOL.) activare, excitație, stimulare, (rar) stimulație, (pop.) ațâțare. (~ unei funcții, a unui organ.)

EXCITARE s. (FIZIOL.) activare, excitație, stimulare, (rar) stimulație, (pop.) ațîțare. (~ unei funcții, a unui organ.)