6 definiții pentru experimentație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXPERIMENTAȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
EXPERIMENTAȚIE s. f. experimentare. ◊ folosire a experiențelor în încercarea științifică. (< fr. expérimentation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*EXPERIMENTAȚIUNE, EXPERIMENTAȚIE sf. 1 Faptul de a experimenta ¶ 2 Metodă prin care se dobîndesc cunoștințe pozitive în mai toate științele [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
experimentați(un)e f. metodă prin care se dobândesc cunoștințele pozitive.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
experimentație s. f., g.-d. art. experimentației; pl. experimentații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
experimentație, experimentațiisubstantiv feminin
- 1. Experimentare. DNsinonime: experimentare
- 1.1. Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. DN
-
etimologie:
- expérimentation DN