EXPLICATIV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ◊ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.

explicativ, ~ă a [At: POTECA, F. 183/18 / V: (înv) esp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr explicatif] 1 Care explică sau care dă o explicație Si: (înv) explicator. 2 (Îs) Notă ~ă Explicație, de obicei în partea de jos a paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. 3 (Îs) Dicționar ~ Dicționar care explică sensurile și întrebuințarea cuvintelor.

*EXPLICATIV adj. Care servă să explice [fr.].

EXPLICATIV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ◊ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.

EXPLICATIV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care servește la explicarea unui lucru. Vezi soarele? întrebai cu o pauză explicativă. ARGHEZI, P. T. 152. Plecînd de la aceleași fapte primare explicative, explicăm și caracterele cele mai intime ale creațiunii lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 365. ◊ Notă explicativă = explicație dată (de obicei) în josul unei pagini, la cuvintele și faptele mai greu de înțeles sau mai puțin cunoscute din cuprinsul acelei pagini. Dicționar explicativ = dicționar care explică sensurile și întrebuințarea cuvintelor.

EXPLICATIV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvînt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus].

EXPLICATIV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif)

EXPLICATIV ~ă (~i, ~e) Care explică. ◊ Dicționar ~ dicționar care explică sensul cuvintelor. [Sil. ex-pli-ca-tiv] /<fr. explicatif

explicativ a. care servă a explica.

*explicatív, -ă adj. (lat. explicativus). Care servește la explicațiune: note explicative.

esplicativ, ~ă a vz explicativ

explicativ adj. m., pl. explicativi; f. explicativă, pl. explicative

explicativ adj. m., pl. explicativi; f. explicativă, pl. explicative

explicativ adj. m., pl. explicativi; f. sg. explicativă, pl. explicative

EXPLICATIV, -Ă adj. (< fr. explicatif lat. explicativus): în sintagma dicționar explicativ (v.).

EXPLICATIV adj. 1. lămuritor, (înv.) deslușitor, explicator. (O notă ~.) 2. v. lămuritor.

EXPLICATIV adj. 1. lămuritor, (înv.) deslușitor, explicator. (O notă ~.) 2. clarificator, edificator, lămuritor. (Un exemplu ~.)