exterminațiune sf [At: LM / V: (înv) est~ / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr extermination, lat exterminatio, -onis] (Rar) Exterminare.

*EXTERMINAȚIUNE sf. Faptul de a extermina, prăpădire, nimicire; războiu de ~, care are de scop să nimicească un întreg popor [fr.].

EXTERMINAȚIUNE s.f. v. exterminație.

EXTERMINAȚIUNE s. f. exterminare. (< fr. extermination, lat. exterminatio)

*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

esterminațiune sf vz exterminațiune

EXTERMINAȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].

exterminațiune (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exterminațiunii; pl. exterminațiuni

!exterminație (rar) s. f., g.-d. exterminații, art. exterminației

exterminație s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. exterminației; pl. exterminații