fâșâit sn [At: ISPIRESCU, L. 83 / V: fășăit, fâșăit, fâșiit, foșăit, foșeit / Pl: ~uri / E: fâșâi] 1 Zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Si: fâșâire (1), fâșâitură (1). 2 Producere a unui fâșâit (1) Si: fâșâire {2), fâșâitură (2).

fășăit sn vz fâșâit

fâșăit sn vz fâșâit

fâșiit sn vz fâșâit

foșăit sn vz fâșâit

foșeit sn vz fâșâit

FÎȘÎIT, FÎȘIIT sbst. 1 Faptul de a fîșîi; foșnet, sgomotul produs de frunzele mișcate de vînt, de hîrtia răsfoită, de iarba ce trece prin coasă, etc.: se auzea fîșîitul unui cîine care alerga prin miriște BR. -VN.; un ușor fîșîit se auzi prin grădină ISP.; auzi un fîșîit de rochie și tresări ca din somn VLAH.¶ 2 Sgomotul produs de curgerea apei: nu se mai aude decît ... fîșîitul somnoros al apei VLAH..

FÎȘIIT s. n. v. fîșîit.

FÎȘÎIT, fișîituri, s. n. Zgomot produs de frunzele mișcate de vînt, de iarba tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. ♦ (Rar) Sunet produs de curgerea apei. Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. – Variantă: fîșiit (DEMETRESCU, O. 148) s. n.

!fâșâit s. n., pl. fâșâituri

fâșâit s. n.

fâșâit s. n.

FÂȘÂIT s. 1. v. foșnet. 2. fâșâială, fâșâire, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ul ziarului.)

FÂȘÂIT s. 1. foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)