FĂCLIE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din sb. faklja, bg. faklija.

făclie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 205 / Pl: ~ii, (înv) ~lăi, feclii / E: bg факлия, scr faklja] 1 Lumânare mare de ceară Si: (rar) faclă (2). 2 (Fig) Lumină. 3 (Fig) Strălucire. 4 (Fig) Pasiune. 5 (Fig) Stea. 6 (Îvp; îs) ~ de vânt Faclă (1). 7 (Reg) Fată frumoasă.

FĂCLIE sf. 1 Lumînare lungă și groasă de ceară întrebuințată mai adesea în biserici și la morți: biserica de alături, luminată în roșu de făcliile credincioșilor cari o ocoleau în sunetul clopotelor BR. -VN.; Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea ALECS. ¶ 2 🐟 FACH(I)E: cînd pescuia ... cu țeapa și făclia, parcă-și mai uita ... de amar GRIG. ¶ 3 Fig. Celebritate, ilustrațiune: făclia științei [bg. -srb.].

FĂCLIE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.

FĂCLIE, făclii, s. f. 1. Lumînare mare de ceară. Era împodobită numai cu aur, cu petre nestemate și cu făclii de jur împrejur, ce ardeau în niște sfeșnice de aur. ISPIRESCU, L. 237. Ne așteaptă omul împăratului cu masa întinsă, făcliile aprinse și cu brațele deschise. CREANGĂ, P. 251. O făclie e înfiptă într-un stîlp de piatră sură. EMINESCU, O. I 50. Nu mă poci apropia... De para făcliilor, De fumul tămîilor, De mirosul florilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 514. ◊ Fig. Se afundă iar în întunericul pădurii și printre făcliile pe care soarele le turna, întoarse cu flăcările în jos. GALACTION, O. I 46. Brazi și păltinași I-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Fig. Flacără, văpaie, căldură. Vin’ s-aprinzi a ta simțire La a dragostei făclie. ALECSANDRI, P. I 191. 2. Fig. Forță aducătoare de libertate, de adevăr, de cultură. V. far. Mai viu ca oricînd strălucește astăzi măreața făclie a socialismului internațional, făclia lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.

FĂCLIE ~i f. 1) Lumânare lungă și groasă (mai ales din ceară). 2) fig. Obiect, idee etc. ce servește drept simbol (luminând calea). ~a științei. [Art. faclia; G.-D. făcliei; Sil. -li-e] /< sb. faklja, bulg. faklija

făclie f. 1. lumânare lungă de ceară care se arde la biserică: făclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. fig. lumină: a vieți-mi tristă făclie GR. AL.; 3. ilustrațiune: făclia științei. [Serb. FAKLIĬA (v. fachie): dubletul e acelaș ca în bătaie, bătălie)].

făclíe f. (vsîrb. faklija, nsîrb. faklja. V. faclă). Lumînare mare de biserică.

FĂCLIOARĂ (pl. -re), FĂCLIUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. FĂCLIE: aduceau în casele lor cîte o ramură de brad împodobit cu făclioare ISP.; se și zăresc noaptea de departe ca niște făcliuțe mititele SB..

făclie (desp. fă-cli-) s. f., art. făclia, g.-d. art. făcliei; pl. făclii, art. făcliile (desp. -cli-i-)

făclie (fă-cli-) s. f., art. făclia, g.-d. art. făcliei; pl. făclii, art. făcliile

făclie s. f. (sil. -cli-), art. făclia, g.-d. art. făcliei; pl. făclii, art. făcliile

ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) și ca alergătorii (oamenii) își trec din mână în mână făclia vieții – Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 79. Viața este o nesfârșită curgere a generațiilor.

FĂCLIE s. v. torță.

FĂCLIE s. faclă, torță, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)