fabricare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: fabrica] 1 Producere a unei mărfi în serie Si: fabricat¹ (1), fabricație (1). 2 (Fam; pgn) Confecționare (1). 3 (Fig) Născocire.

*FABRICARE, *FABRICAȚIUNE, *FABRICAȚIE sf. 🔧 1 Faptul de a fabrica; arta de a fabrica ¶ 2 Rezultatul acestei lucrări [fr.].

FABRICARE s. f. Acțiunea de a fabrica.

FABRICARE s.f. Acțiunea de a fabrica; fabricație. [< fabrica].

fabricare f. 1. acțiune, mod de a fabrica; 2. rezultatul acestei acțiuni.

fabricațiúne f. (lat. fabricátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a fabrica: postav de bună fabricațiune. Lucru fabricat: fabricațiune străină. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.

fabricare (desp. fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricării

fabricare (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricării

fabricare s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fabricării

FABRICARE s. 1. v. producție. 2. v. confecționare.

FABRICARE s. 1. fabricație, producție. (Procesul de ~.) 2. confecție, confecționare, executare, facere, făcut, producere. (~ unor sortimente de îmbrăcăminte.)