fanon sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: fr fanon] 1 Fiecare dintre lamele cornoase de pe maxilarul superior al balenelor. 2 (La bovine și unele rase de ovine) Îndoitură a pielii în partea de jos a gâtului Si: salbă.

*FANON (pl. -oane) sn. 🐒 Lamele cornoase de pe cerul gurii balenei și din care se fac oasele flexibile numite „balene”, întrebuințate la corsete (🖼 2037) [fr.].

FANON, fanoane, s. n. Fiecare din lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. Din fanoanele balenei se fac lame elastice folosite la unele piese de îmbrăcăminte.

FANON s.n. (Biol.) 1. Lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii care atîrnă sub gîtul bovinelor. [< fr. fanon].

FANON s. n. 1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine și la unele rase de ovine. (< fr. fanon)

FANON ~oane n. 1) (la bovine și la unele rase de ovine) Cută a pielii formată în partea de jos a gâtului; salbă. 2) Placă cornoasă situată pe falca de sus a balenei. /<fr. fanon

fanon n. lame cornate cari garnisesc falca cetaceelor: fanoane de balenă.

*fanón m. (fr. fanon. V. fanion). Pl. Lame de corn care garnisesc ca niște dințĭ gura cetaceelor.

fanon (lamelă pe maxilarul balenelor; îndoitură a pielii bovinelor) s. n., pl. fanoane

fanon (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoane

fanon s. n., pl. fanoane

FANON s. (ANAT.) salbă. (~ la gâtul bovinelor.)

FANON s. (ANAT.) salbă. (~ la gîtul bovinelor.)