FANTASMAGORIE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie.

fantasmagorie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 54 / Pl: ~ii / E: fr fantasmagorie] 1 (Înv) Producere în întuneric de imagini luminoase care generează iluzii optice. 2 Vedenie. 3 Succesiune de idei, teorii etc. lipsite de suport real. 4 (Nob) Succesiune de extravaganțe sau de bizarerii. 5 Aberație (4).

fantasmagoríe s.f. 1 Imagine vizuală fantastică, neverosimilă, produsă de o minte tulburată, de un coșmar etc. Întrevedeam într-o sălbatică fantasmagorie capul vînăt al acelui amic nenorocit (EMIN.). Toată noaptea am visat niște năzdrăvănii și fantasmagorii de cele mai curioase (HASD.). ◊ Loc.adj. De fantasmagorie = fantasmagoric. Într-un castel pe jumătate dărîmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... (EMIN.). ♦ ext. Situație, priveliște ireală, fantastică; vedenie. 2 Totalitatea efectelor artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. 3 Afirmație, idee, teorie, manifestare etc. lipsită de o bază reală; aberație, elucubrație. Cestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni (EMIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. fantasmagorie; cf. gr. φάντασμα „apariție, fantomă”, άγορεύω „a vorbi în public”.

*FANTASMAGORIE sf. 1 Arta de a face să apară, într’o cameră întunecoasă, imagini luminoase care, asemenea unor fantome, par a se apropia de spectator devenind din ce în ce mai mari cu cît înaintează ¶ 2 Spectacol unde se arată aceste imagini, unde se face să apară aceste pretinse fantome: îți insuflă un soiu de groază ce mărește efectul acelei fantasmagorii ALECS. ¶ 3 Fig. În literatură și în arte, abuzul efectelor produse prin întrebuințarea supranaturalului sau prin combinațiuni extraordinare: fantasmagoriile acestor romane pline de intrigi palpitante, de morți cari înviază VLAH. [fr.].

FANTASMAGORIE, fantasmagorii, s. f. 1. Succesiune de idei sau teorii bizare, lipsite de bază reală, neserioase; aberație, elucubrație. Te rog să nu crezi nimic din toate aceste vorbe și fantasmagorii. SADOVEANU, Z. C. 14. Le impută că vor să-i îmbolnăvească feciorul, umplîndu-i mintea fragedă cu fantasmagorii popești. REBREANU, P. S. 36. Fiecare pasaj e valabil și ca pictură și ca gest prin care natura justifică fantasmagoria din capul copilei. IBRĂILEANU, S. 6. 2. Succesiune de senzații vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; priveliște ireală, fantastică; vedenie, nălucire. Mi se părea, în fantasmagoria dintre vis și aievea, că [Bistrița] mă tîrăște, cu mal cu tot, pe tot cursul ei la vale. HOGAȘ, M. N. 62. Umblînd și făcînd toate mișcările acestea, mi se făcea că visam sau că vedeam împrejuru-mi o fantasmagorie. BOLINTINEANU, O. 381. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine... Nu știu cît ținu astă fantasmagorie. NEGRUZZI, S. I 54.

FANTASMAGORIE s.f. 1. Succesiune de imagini vizuale neverosimile, proprii unei imaginații tulburi; priveliște ireală, fantastică; vedenie. 2. Efecte artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. [Gen. -iei. / < fr. fantasmagorie, cf. gr. phantasma – fantasmă, agoreuein – a vorbi].

FANTASMAGORIE s. f. 1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie. 2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ◊ idee bizară; aberație, elucubrație. (< fr. fantasmagorie)

FANTASMAGORIE ~i f. 1) Fantezie bizară și absurdă; ansamblu haotic de idei eterogene și lipsite de sens. 2) Priveliște fantastică; spectacol ireal. 3) înv. Spectacol de teatru cu fantome. 4) Efect artistic obținut prin folosirea abuzivă a mijloacelor supranaturale și fantastice. /<fr. fantasmagorie

fantasmagorie f. 1. spectacol ce consistă a face s’apară la întuneric figuri cari parcă s’apropie sau se depărtează; 2. fig. efect produs prin mijloace amăgitoare.

*fantazmagoríe f. (vgr. phántasma, fantazmă, și agorá, pĭață, după alegorie). Arta de a face să apară fantazmele, pin ajutoru iluziunilor optice, într’o sală obscură. Fig. Abuz de efecte produse pin mijloace supranaturale saŭ extraordinare în literatură saŭ în artă.

fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile (desp. -ri-i-)

fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile

fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile

FANTASMAGORIE s. 1. v. închipuire. 2. v. absurditate.

FANTASMAGORIE s. 1. închipuire, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 2. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, prostie, stupiditate. (Ce susține el este o ~.)