februarie sm [At: DEX / P: ~bru-a~ / V: (înv) ~ar / E: lat februarius] A doua lună a anului Si: (pop) faur¹, făurar¹.

februárie s.m. invar. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți; (pop.) faur¹, făurar¹. • sil. -bru-a-. și (înv.) februar s.m. / <lat. fĕbrŭarĭus, -ii.

FEBRUARIE s. n. A doua lună a anului; (popular) faur, făurar¹. – Pronunțat: -bru-a-. - Variantă: februar s. n.

FEBRUARIE s.m. A doua lună a anului; făurar. [Pron. -bru-a-, var. februar, fevruarie s.m. / < lat. februarius].

FEBRUARIE s. m. a doua lună a anului; făurar. (< lat. fébruarius)

FEBRUARIE m. A doua lună a anului; faur. /<lat. februarius

Februarie m. a doua lună a anului, numită de popor Făurar sau luna lui Faur. [Și Fevruarie: de origină slavo-greacă].

februar sm vz februarie

*FEBRUAR(I)E sm. 📆 A doua lună a anului, Fevruarie [lat.].

FEVRUARIE sm. = FEBRUARIE [medio-bg.].

FEBRUAR s. n. v. februarie.

FEBRUAR s.m. v. februarie.

FEVRUARIE s.m. v. februarie.

Fevruarie m. V. Februarie.

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).

!februarie (desp. fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. art. lui februarie; abr. febr.; simb. II/.02./-02-

februarie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februarie; abr. febr.; II /.02./-02-

februarie s. m. (sil. -bru-a-ri-e), g.-d. art. lui februarie; abr. febr., simb. II (și:. 2./-2-)

februarie

Februarie.

FEBRUARIE s. (pop.) faur, făurar.

FEBRUARIE s. (pop.) faur, făurar.

fevruarie s. m. – A doua lună a anului. – Mr. flivar. Sl. fevruarie (sec. XVI). Forma mr., de la var. ngr. φλεβάρις. În rom. se folosește astăzi de preferință forma februarie, din lat. (sec. XIX). Cf. Vasmer, Gr., 59.