felurime sf [At: CARAGEA, L. 19/3 / V: (Mol) ~liu~ / Pl: ~mi / E: fel + -ime] 1 Diversitate (de obiecte, ființe etc.). 2 (Înv; îlav) În ~mi sau (nob) pe ~ În diferite feluri. 3 (Înv; imp) Calitate.

FELURIME †FELIURIME sf. Multe feluri deosebite, tot felul, fel de fel; varietate, diversitate: Plecă ... și găsi felurime de păsări adunate ALECS.; feliurimea și mulțimea peștelui este nesocotită C. -RAD..

FELURIME, felurimi, s. f. Diversitate, varietate. Cheiurile lucii de lumină se colorau de felurimea covoarelor cu țesături bogate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. Între mii de dobitoace, o, ce multă felurime! CONACHI, P. 269. ◊ Loc. adv. (Învechit) În felurimi sau (neobișnuit) pe felurime = în diferite feluri. Copii voinici, rumeni, bucălați, goneau cu ghiozdanele... să învețe a citi slove noi, a citi apoi pe felurime, a scrie pe platcă. DELAVRANCEA, S. 217. ◊ Expr. (Învechit) Felurimi de... = fel de fel de..., toate felurile de..., multe și variate. Felurimi de costumuri, felurimi de petreceri în pădurice. BOLLIAC, O. 215. Tîrgui felurimi de lucruri. GORJAN, H. I 86. – Variantă: (învechit) feliurime (GOLESCU, Î. 67) s. f.

FELURIME ~i f. rar Caracter felurit; varietate; diversitate. /fel + suf. ~ime

felurime f. tot felul, varietate.

feluríme f. (d. fel). Diversitate, fel de fel: o felurime de lucrurĭ, felurimĭ de lucrurĭ.

feliurime sf vz felurime

†FELIURIME 👉FELURIME.

felurime s. f., g.-d. art. felurimii; pl. felurimi

felurime s. f., g.-d. art. felurimii; pl. felurimi

felurime s. f., g.-d. art. felurimii; pl. felurimi

FELURIME s. diversitate, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.)

FELURIME s. diversitate, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.)