fercheș, ~ă a [At: BASSARABESCU, V. 237 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Pfm; d. oameni) Care este îngrijit (și elegant).

FERCHEȘ adj. familiar De o înfățișare plăcută; elegant, dichisit, sclivit: toți care mă văd așa ~ ... se miră cum de nu sînt la cavalerie BAS.; ești băiat ~, bine făcut și vesel VLAH..

FERCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Familiar, adesea ironic, mai ales despre bărbați) Cu o înfățișare plăcută și elegantă, îmbrăcat cu îngrijire, dichisit, sclivisit. Un general bătrîn, înconjurat de o droaie de ofițerași fercheși, a venit să-i agațe pe piept medalia de aur. REBREANU, P. S. 120. Fercheș, amabil, începu să ceară scuze c-a îndrăznit să mă deranjeze. VLAHUȚĂ, O. A. 247.

FERCHEȘ ~ă (~i, ~e) fam. Care este îmbrăcat cu gust; cu înfățișare plăcută; dichisit; elegant. /Orig. nec.

fercheș a. dichisit, scos din cutie. [Abstras din ferchezuì].

fércheș, -ă adj. (ung. felékes, a. î., infl. de ferchezuĭesc 2). Fam. Elegant, cochet, curățel, spălățel, sclivisit, bine îmbrăcat: un tînăr fercheș. Galant, galantom, gentil, amabil. Adv. În mod fercheș: s’a purtat fercheș. V. levent, zarif.

fercheș (pop., fam.) adj. m., pl. fercheși; f. fercheșă, art. fercheșa, pl. fercheșe

fercheș (pop., fam.) adj. m., pl. fercheși; f. fercheșă, art. fercheșa, pl. fercheșe

fercheș adj. m., pl. fercheși; f. sg. fercheșă, pl. fercheșe

fercheș, f. fercheșă, pl. fercheșe

fercheș (fercheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu.

FERCHEȘ adj. v. gătit.

FERCHEȘ adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres. (Transilv. și Ban.) cinaș. (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)

fércheș, -ă, fercheși, -e, adj. (reg.) Elegant, dichisit, gătit: „Și am făcut lemne și le-am încărcat pe car. Când să ne ducem, vedem în pădure un om înalt, cu căput negru pe el. (…) Acela a fost Fercheșu Pădurii” (Bilțiu, 1999: 183). – Din magh. fehérkés „albicios” (Drăganu, după DER); din magh. felékes „elegant” (Scriban).

fercheș, -ă, fercheși, -e, adj. – (reg.) (ref. la oameni) Elegant, dichisit, gătit. – Et. nec. (DEX, MDA); din magh. fehérkés „albicios” (Drăganu, cf. DER); din magh. felékes „elegant” (Scriban).