ficțiune sf [At: DEX / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr fiction, lat fictio, -onis] 1 Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate. 2 (Șîs operă de ~) Creație literară (în proză) sau cinematografică care reprezintă un univers artistic imaginat de autor și care nu are referințe în realitate. 3 Născocire.

*FICȚIUNE sf. Închipuire, născocire, plăsmuire (a minții, a imaginației) [fr.].

FICȚIUNE, ficțiuni, s. f. 1. Reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva (obișnuită în creațiile literare) și care nu corespunde realității; născocire, plăsmuire a imaginației. Cu ficțiunile pe care le ceteam întărîtam și mai mult suferința mea. GALACTION, O. I 101. Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175. 2. (Jur.) Procedeu prin care legea presupune existența unui fapt (fără ca acesta să existe) pentru a face din el fundamentul unui drept. – Pronunțat: -ți-u-.

FICȚIUNE s.f. Născocire, creație a imaginației; reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. fiction, lat. fictio].

FICȚIUNE s. f. 1. închipuire, creație a imaginației; reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva. 2. latură specifică a creației artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate. (< fr. fiction, lat. fictio)

FICȚIUNE ~i f. Reprezentare imaginară a realității înconjurătoare. [Art. ficțiunea; G.-D. ficțiunii] /<fr. fiction, lat. fictio, ~onis

ficțiune f. plăsmuire: ficțiunile poeziei.

*ficțiúne f. (lat. fictio, -ónis). Închipuire. Lucru închipuit.

știință-ficțiune s. f., adj. (Film, scriere) Care are caracter științifico-fantastic ◊ „Am cunoscut și strămoșii italieni ai filmelor de aventuri, ai filmelor de știință-ficțiune, ai comediei briante și absurde.” Cont. 4 VII 69 p. 5. ◊ „Editura Calmann-Levi, în cadrul scrierilor știință-ficțiune, a tipărit volumul [...]” I.B. 2 XII 74 p. 7 (din știință + ficțiune, după engl., fr. science-fiction; PR 1950)

ficțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiunii; pl. ficțiuni

ficțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiunii; pl. ficțiuni

ficțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. ficțiunii; pl. ficțiuni

ficțiune (i-u)

FICȚIUNE s. v. fantezie.

FICȚIUNE s. fantezie, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire scorneală, scornire. (Produs al ~.)