FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

fiertură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 206/2 / Pl: ~ri / E: fiert + -ură] 1 (Rar) Fierbere. 2 (Îe) A băga (pe cineva) în ~ri A speria (pe cineva) foarte tare Si: a băga (pe cineva) în sperieți. 3-4 Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 5 (Ccr) Orice fel de mâncare cu zeamă. 6 (Spc) Ciorbă.

FIERTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Fierbere: du-te de le mai dă o ~, pînă s’or lega cum se cade ALECS. ¶ 2 🍽 Mîncare preparată la foc prin fierbere; în spec. dulcețuri, ciorbă de legume, etc.: le învăța fierturi de fel de fel de dulcețuri I. -GH.; rămînînd trei săptămîni bieții călugări fără ~ de fasole I. -GH.; doream să mănînc ceva ~ ISP.; ¶ 3 Fig. Învălmășeală, îmbulzeală: o învălmășeală și o ~ de norod GN. ¶ 4 🔧 Locul unde se lipesc două bucăți de fier [fiert].

FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mîncare sau băutură preparată prin fierbere. Oala cu fiertură dădea într-una în foc. BUJOR, S. 74. Ilinca... pregăti repede o fiertură de pasăre. VLAHUȚĂ, O. A. 131. Cînd fiertură în oală Și cînd mămăligă goală. PANN, P. V. I 151. 2. Fierbere, clocot. Du-te de le mai dă o fiertură [dulceților], pînă s-or lega cumsecade. ALECSANDRI, T. 323.

FIERTURĂ ~i f. 1) Mâncare (fierbinte) pregătită prin fierberea unor produse alimentare solide. 2) Băutură (de obicei medicamentoasă) căpătată prin fierberea unor plante sau fructe într-un lichid. ~ de măceș. /fiert + suf. ~ură

fiertură n. 1. rezultatul fierberii sau coacerii; 2. supă fiartă fără carne.

fĭertúră, V. fertură.

FIERTURICĂ sf. dim. FIERTURĂ: cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și ~ gata ISP..

fertúră (est) și fĭe- (vest) f., pl. ĭ. Mîncare feartă, ca: supa, borșu (cĭorba).

fiertură (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierturii; pl. fierturi

fiertură (fier-) s. f., g.-d. art. fierturii; pl. fierturi

fiertură s. f. (sil. fier-), g.-d. art. fierturii; pl. fierturi

FIERTURĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.

fiertură s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT.