FILFIZON, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

filfizon sm [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) ~ison / Pl: ~i / E: pbl alterarea din fr vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez] (Fam; prt) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase Si: fante (2).

FILFIZON, filfizoni, s. m. (Fam. și peior.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

FILFIZON, filfizoni, s. m. Tînăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase; fante.

FILFIZON ~i m. Tânăr lipsit de seriozitate, având pretenții de eleganță. /<fr. vive le son

FILFISON, FILFIZON sm. pop. Tînăr împopoțonat, cu pretenții de eleganță, fante, țafandache: ia un filfizon, un nătărău, fie-i lui acolo! GRL. [probabil alterat din vive le son, refrenul cîntecului revoluționar francez].

filfisón, firfisón și -zón m. (cp. cu filosof și turc. felsefe, filosofie. Uniĭ zic că vine de la un cîntec militar francez în care era refrenu: vive le son du canon, „trăiască bubuitu tunuluĭ”, care se cînta pin Bucureștĭ). Fam. Tînăr elegant și ușuratic, fîrțîgăŭ. V. firoscos, lifuroi, papalete, fasonel.

filfizon (fam.) s. m., pl. filfizoni

filfizon (fam.) s. m., pl. filfizoni

filfizon s. m., pl. filfizoni

filfizon

FILFIZON s. fante, (fam.) țafandache, (fig.) muțunache. (Un ~ spilcuit.)

FILFIZON s. fante, (fam.) țafandache, (fig.) muțunache. (Un ~ spilcuit.)