8 definiții pentru fiuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIULEȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.
fiuleț sm [At: DEX / P: fi-u~ / Pl: ~i / E: fiu + -(u)leț] 1-2 (Șhp) Fiu (1) (drag) Si: (pop) fiuț2 (1-2). 3 Copil de sex masculin Si: băiețel, fluț2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIULEȚ, ❍FIUȚ sm. dim. FIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FIULEȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIULEȚ, fiuleți, s. m. (Popular, rar) Diminutiv al lui fiu. Mi s-a născut Fiuleț din maică. TEODORESCU, P. P. 18. – Pronunțat: fi-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fiuleț (pop.) (desp. fi-u-) s. m., pl. fiuleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fiuleț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fiuleț s. m. (sil. fi-u-), pl. fiuleți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fi-u-leț
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fiuleț, fiulețisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui fiu. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fiuț
- Mi s-a născut Fiuleț din maică. TEODORESCU, P. P. 18. DLRLC
-
etimologie:
- Fiu + -(u)leț. DEX '98 DEX '09