opțiuni
  • info

9 definiții pentru flecăreală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLECĂREALĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.

FLECĂREALĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.

flecăreală sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, 156, 5/4 / Pl: ~eli / E: flecări + -eală] (Fam) Vorbărie fără rost Si: flecărie, pălăvrăgeală, (nob) flecăitură, (nob) flecăritură.

FLECĂREALĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie. Lupta împotriva flecărelii, împotriva atitudinii lipsite de răspundere a unor oameni care vor să pară informați este o datorie de seamă a organizațiilor de partid și a aparatului de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 66.

flecăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a flecări. V. scovardă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli

flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli

flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLECĂREALĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dârdâială, dârdâit.

FLECĂREALĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

Intrare: flecăreală
flecăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecăreală
  • flecăreala
plural
  • flecăreli
  • flecărelile
genitiv-dativ singular
  • flecăreli
  • flecărelii
plural
  • flecăreli
  • flecărelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flecăreală, flecărelisubstantiv feminin

  • 1. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecărie pălăvrăgeală
    • format_quote Lupta împotriva flecărelii, împotriva atitudinii lipsite de răspundere a unor oameni care vor să pară informați este o datorie de seamă a organizațiilor de partid și a aparatului de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 66. DLRLC
etimologie:
  • Flecări + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.