flexibilitate sf [At: ODOBESCU, S. II, 366 / Pl: ~tăți / E: fr flexibilité] 1 Proprietate a unui lucru de a se îndoi ușor (și de a-și reveni la forma inițială) Si: elasticitate. 2 Adaptabilitate.

*FLEXIBILITATE sf. Însușirea de a fi flexibil [fr.].

FLEXIBILITATE s. f. Însușire a tot ceea ce este flexibil. Flexibilitatea unei sîrme. ◊ Fig. Să nu se amăgească cutezătorul luptător, să nu-și piarză curagiul. În mii de cazuri, chiar acea nestatornicită flexibilitate a elementului (= limba) plăpînd de care el dispune, îi va veni întru ajutor. ODOBESCU, S. II 366.

FLEXIBILITATE s.f. Însușirea a tot ceea ce este flexibil. [Cf. fr. flexibilité, lat. flexibilitas].

FLEXIBILITATE s. f. însușirea a ceea ce este flexibil. (< fr. flexibilité)

FLEXIBILITATE f. 1) Caracter flexibil. 2) fig. (despre persoane) Proprietate de a se adapta la împrejurări; maleabilitate. /<fr. flexibilité

flexibilitate f. calitatea celui flexibil.

*flexibilitáte f. (lat. flexibilitas, -átis). Calitatea de a fi flexibil.

flexibilitate s. f., g.-d. art. flexibilității

flexibilitate s. f., g.-d. art. flexibilității

flexibilitate s. f., g.-d. art. flexibilității

FLEXIBILITATE s. v. adaptabilitate.

FLEXIBILITATE s. elasticitate, mlădiere, suplețe. (~ unui corp solid.)

FLEXIBILITATE s. elasticitate, mlădiere, suplețe. (~ unui corp solid.)

FLEXIBILITATE (VARIABILITATE) s. f. (cf. fr. flexibilité, lat. flexibilitas): calitate a unor părți de vorbire (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul și verbul) de a-și schimba forma, în raport cu categoriile gramaticale specifice sau comune, în vederea exprimării unor relații sau valori gramaticale.