flocos, ~oasă [At: CANTEMIR, IST. 89 / Pl: ~oși, ~oase / E: floc + -os] 1 a (D. animale sau d. obiecte de îmbrăcăminte făcute din blană) Cu (smocuri de) păr des, lung și moale Si: mițos. 2 a (D. păr) Care crește în smocuri dese și moi. 3 s (Bot) Măture.

FLOCOS adj. 1 Cu floace multe, lînos, mițos, cu păr des și moale: cîine ~ (🖼 2139); sta așezată pe velința flocoasă d’a-dreapta bolovanului ODOB. ¶ 2 🌿 IARBĂ-FLOCOASĂ CĂTUȘNICĂ și TALPA-GÎȘTEI 2 ¶ 3 🌿 BURETE-FLOCOS 👉 BURETE. II. FLOCOASĂ sf. 🌿 MĂTURI (Sorghum vulgare) [lat. floccosus].

FLOCOS, -OASĂ, flocoși, -oase, adj. Cu păr des și moale, cu smocuri de păr dese și moi; mițos. Pămînteni în cojoace lungi, flocoase... pîndeau pustia. CAMILAR, T. 191. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Înainte mergeau suitarii călări cu nalte căciuli flocoase. NEGRUZZI, S. I 29.

FLOCOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre animale, persoane) Care are floace mari și dese; cu floace mari, dese și neordonate. 2) (despre blănuri) Care are fire lungi (și bogate); cu fire lungi (și bogate). /floc + suf. ~os

flocos a. plin de păr, lânos: oi, căciuli flocoase. [Lat. FLOCCOSUS]. ║ flocoasă f. plantă numită și meiu-păsăresc (Sorghum).

flocós, -oásă adj. (lat. floccosus). Mold. ș. a. Plin de flocĭ, de mițe: cîne, postav flocos.

flocos adj. m., pl. flocoși; f. flocoasă, pl. flocoase

flocos adj. m., pl. flocoși; f. flocoasă, pl. flocoase

flocos adj. m., pl. flocoși; f. sg. flocoasă, pl. flocoase

FLOCOS adj. v. mițos.

FLOCOS adj. lățos, mițos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~.)

FLOCOASĂ s. v. mătură.

flocoasă s. v. MĂTURĂ.

flocos, -oasă, flocoși, -oase, adj. – Cu păr des, lung și moale. – Din floc + suf. -os (DEX, MDA).