FLOCĂI, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.

flocăi¹ vt [At: CREANGĂ, A. 37 / Pzi: ~esc / E: floc + -ăi] 1 A smulge părul de pe animalele vii. 2 A jumuli penele, fulgii păsărilor vii. 3 (Fig) A bate zdravăn pe cineva. 4 (Fig) A părui.

FLOCĂI (-ăesc) vb. tr. 1 A smulge părul, floacele: înșfacă iedul de urechi și-l flocăește și-l jumulește CRG.; după ce a scăpat din mînile mele ca un iepure flocăit GN. ¶ 2 Fig. A trage pe cineva de păr, a-l părui, a-l bate sdravăn.

FLOCĂI, flocăiesc, vb. IV. Tranz. A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.

FLOCĂI, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la păsări și la alte animale) A smulge părul, blana; a jumuli penele, fulgii; fig. a bate zdravăn, a părui. Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52. După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.

A FLOCĂI ~iesc tranz. 1) (ființe) A lipsi de păr, pene etc. prin smulgere; a jumuli. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a părui. [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi

A SE FLOCĂI mă ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de păruieli (cu cineva). [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi

flocăì v. a rupe părul, a scărmăna: flocăiește iedul și-l jumulește CR.

flocăĭésc v. tr. (d. flocĭ). Est. Fam. Zmulg flociĭ, scarmăn. Fig. Bat, trag o trînteală: acest cîne l-a flocăit răŭ pe cel-lalt. V. străfloc.

flocăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiesc, 3 sg. flocăiește, imperf. 1 flocăiam; conj. prez. 1 sg. să flocăiesc, 3 să flocăiască

flocăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiesc, imperf. 3 sg. flocăia; conj. prez. 3 să flocăiască

flocăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiesc, imperf. 3 sg. flocăia; conj. prez. 3 sg. și pl. flocăiască

FLOCĂI vb. v. părui.

flocăi vb. v. PĂRUI.

flocăi, flocăiesc, vb. IV (reg.) 1. a smulge (părul, fulgii, penele), a jumuli, a scărmăna. 2. a bate zdravăn (pe cineva). 3. a împrăștia (în aer).

flocăi, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea, 2006). A smulge părul. – Din floc + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).

flocăi, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea 2006). A smulge părul. – Din floc + -ăi.