fluctuant, ~ă a [At: DEX / P: ~tu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr fluctuant, lat fluctuans, -ntis] 1 Care are fluctuații Si: oscilant. 2 Inconstant. 3 Nesigur. 4 Ezitant.

*FLUCTUANT adj. Șovăitor, nestatornic, nehotărît [fr.].

FLUCTUANT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Schimbător, nestatornic. V. inconsecvent. – Pronunțat: -tu-ant.

FLUCTUANT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărît. [Pron. -tu-ant. / cf. fr. fluctuant, lat. fluctuans].

FLUCTUANT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr. fluctuant, lat. fluctuans)

FLUCTUANT ~tă (~ți, ~te) Care fluctuează; care vădește lipsă de statornicie. [Sil. -tu-ant] /<fr. fluctuant, lat. fluctuans, ~ntis

fluctuant a. 1. care se balansează ca valurile; 2. fig. nehotărît: voință fluctuantă.

*fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant).

fluctuant (desp. -tu-ant) adj. m., pl. fluctuanți; f. fluctuantă, pl. fluctuante

fluctuant (-tu-ant) adj. m., pl. fluctuanți; f. fluctuantă, pl. fluctuante

fluctuant adj. m. (sil. -tu-ant), pl. fluctuanți; f. sg. fluctuantă, pl. fluctuante

FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~ în comportări.) 2. v. ezitant.

FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~.) 2. ezitant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Fluctuant ≠ constant, decis, stabil