7 definiții pentru fluctuare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLUCTUARE, fluctuări, s. f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pr.: -tu-a-] – V. fluctua.
FLUCTUARE, fluctuări, s. f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pr.: -tu-a-] – V. fluctua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fluctuare sf [At: DEX / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: fluctua] Fluctuație (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLUCTUARE s.f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pron. -tu-a-. / < fluctua].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fluctuațiúne f. (lat. fluctuátio, -ónis). Legănarea unuĭ lichid, ca valurile pe furtună. Fig. Instabilitate, variațiune: fluctuațiunea opiniunilor. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fluctuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fluctuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fluctuare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fluc-tu-a-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fluctuare, fluctuărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: fluctuație
etimologie:
- fluctua DEX '09 DEX '98 DN