opțiuni
  • info

11 definiții pentru fluturel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTUREL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.

FLUTUREL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.

fluturel sm [At: ALECSANDRI, P. I., 130/ Pl: ~ei / E: fluture + -el] 1-2 (Șhp) Fluturaș (1-2). 3 (Fam; îe) A avea ~ei A fi cu toane. 4 (Lpl) Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată formând tufe, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). 5 (Lpl) Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunzele întregi, uneori neregulat lobate sau dințate, cu flori reunite în capitule, galbene în partea superioară, purpurii în partea inferioară, și cu fructul o achenă (Gaillardia pulchelle).

FLUTUREL sm. 🐙 dim. FLUTUR(E): deteră peste o grădină foarte frumoasă cu flori și cu fluturei ISP..

FLUTUREL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.

fluturél m., pl. eĭ. Fluture mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fluturel s. m., pl. fluturei, art. flutureii

fluturel s. m., pl. fluturei, art. flutureii

fluturel s. m., pl. fluturei, art. flutureii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLUTUREL s. v. fluturaș.

fluturel s. v. FLUTURAȘ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GAILLARDIA Foug., FLUTUREI, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 22 specii, erbacee, vivace și anuale, nepretențioase, cu înflorire abundentă și de lungă durată (vara-toamna). Flori portocalii și roșii. Plante de cca 60 cm înălțime (Pl. 35, fig. 204).

Intrare: fluturel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturel
  • fluturelul
  • fluturelu‑
plural
  • fluturei
  • flutureii
genitiv-dativ singular
  • fluturel
  • fluturelului
plural
  • fluturei
  • flutureilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fluturel, flutureisubstantiv masculin

  • 1. Fluturaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fluturaș
    • format_quote Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. DLRLC
    • format_quote Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. DLRLC
    • format_quote Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130. DLRLC
  • 2. (la) plural Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Fluture + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.