14 definiții pentru flăcăraie
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLĂCĂRAIE s. f. (Rar) 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
flăcăraie sf [At: ODOBESCU, S. III, 212 / E: flacără + -aie] 1 Flacără mare Si: bâlbără, bâlboare, bâlbătaie, bobotaie, flăcărie, hopătaie, pălălaie, vâlvătaie, vâlvoare. 2 Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe Pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLĂCĂRAIE sf. 1 Flacără mare: descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor ODOB ¶ 2 Flăcări ușoare care se arată uneori noaptea pe locurile mocirloase, și unde-și închipue poporul că ard comorile ascunse în pămînt: flăcăraie alburii ieșiau pe acolo din pămînt unde stătură ascunse ... comorile de la Pietroasa ODOB.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLĂCĂRAIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLĂCĂRAIE, flăcăraie, s. f. 1. Flacără mare; vîlvătaie, pălălaie, bobotaie. Se apropie norul ca o flăcăraie. ISPIRESCU, L. 225. Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. ODOBESCU, S. III 212. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar mai ales deasupra locurilor mocirloase. Flăcăraiele ce ies noaptea de pe fața unui gorgan. ODOBESCU, S. II 267.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLĂCĂRAIE f. 1) Flacără mare. 2) la pl. Flăcări care apar uneori în locuri mlăștinoase prin arderea hidrogenului degajat de substanțele organice în descompunere. [Sil. -ra-ie] /flacără + suf. ~aie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
flăcăraie f. 1. flacără mare; 2. pl. flacări ușoare cari se degajază noaptea din locurile mlăștinoase.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flăcăráĭe f. Mare flacără. V. pălălaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flăcăraie (rar) s. f., art. flăcăraia, g.-d. art. flăcăraiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flăcăraie (rar) s. f., art. flăcăraia, g.-d. art. flăcăraiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flăcăraie s. f., art. flăcăraia, g.-d. art. flăcăraiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
flăcăraie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLĂCĂRAIE s. v. vâlvătaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLĂCĂRAIE s. pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F129) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flăcăraie, flăcăraiesubstantiv feminin
-
- Se apropie norul ca o flăcăraie. ISPIRESCU, L. 225. DLRLC
- Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. ODOBESCU, S. III 212. DLRLC
-
- 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Flăcăraiele ce ies noaptea de pe fața unui gorgan. ODOBESCU, S. II 267. DLRLC
-
etimologie:
- Flacără + -aie. DEX '98 DEX '09