foișor sn [At: MOXA 385/38 / P: fo-i~ / V: fui~ / Pl: ~oare / E: mg folyosό] 1 (Înv) Cameră în catul de sus al unei case sau într-un turn. 2 Turn. 3 (Înv; îs) ~ de foc Turn de observație pentru incendii. 4 Clopotniță. 5 Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului) cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane Si: cerdac, pridvor. 6 (Iuz) Locuință de vară (izolată în mijlocul naturii). 7 Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case. Si: chioșc, pavilion (Trs) filigorie.

FOIȘOR (pl. -oare) sn. 💒 1 ‡ Încăpere în catul de sus al unei case sau într’un turn; terasa unei clădiri înalte ¶ 2 Astăzi: ~ de foc, clădire înaltă în formă de turn, pe terasa de sus a căreia stă un observator, spre a zări unde s’a declarat un incendiu (🖼 2172): se auzea goarna din ~ul pompierilor BR. -VN. ¶ 3 Pridvor, cerdac, balcon (la ușa de intrare a bisericilor, a caselor boierești și chiar țărănești (🖼 2173) ¶ 4 Pavilion izolat, chioșc (într’un parc sau aiurea în mijlocul naturii) [ung. folyosó].

FOIȘOR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă, în general ridicată mult deasupra pămîntului, cu acoperișul susținut de stîlpi sau coloane; cerdac (2), pridvor. V. balcon. Dac-aș ști că vii, Te-aș pîndi din foișor Peste străzile deșarte, Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Ședea spînul, împreună cu moșu-său și cu verele sale, sus, într-un foișor. CREANGĂ, P. 228. 2. Construcție izolată; pavilion, chioșc. Iată foișorul cu turnul pătrat, călare peste poartă, și acolo în turn, odaia în care Tudor Vladimirescu a dormit ultima lui noapte. V. ROM. septembrie 1953, 82. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56. Și fata aceea trăie într-un foișor. ȘEZ. IX 20. ♦ Turn. ◊ (Învechit) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. Cadranul transparent de pe foișorul de foc arătă unu ș-un sfert. CARAGIALE, O. II 14. – Pronunțat: fo-i-.

FOIȘOR ~oare n. 1) Construcție ușoară și pitorească într-o grădină, într-un parc sau în curtea unei case, care servește, de regulă, ca adăpost; chioșc; pavilion. 2) Terasă deschisă cu balustradă, cu acoperiș susținut de stâlpi, situată în fața intrării principale a unei case; cerdac; pridvor. [Sil. fo-i-] /<ung. folyosó

foișor n. 1. balcon: foișor de foc, observatoriu pentru incendiu; 2. ceardacul sau pridvorul unei case țărănești. [Derivat din foiș, frunziș: primitiv încăpere de grădină, chioșc].

foișór n., pl. oare (ung. folyosó, galerie, coridor, d. folyosni, a curge încet, folyos, lichid. Cp. cu coridor). Vechĭ. Azĭ Trans. Sală, salon. Balcon. Munt. Mold. Pavilion, chioșc. Turn de observațiune: foișor de foc (de incendiŭ). – Și fu- (CL. 3, 1919, 247).

fuișor sn vz foișor

fuișór, V. foișor.

foișor (desp. fo-i-) s. n., pl. foișoare

foișor (fo-i-) s. n., pl. foișoare

foișor s. n. (sil. fo-i-), pl. foișoare

foișor

FOIȘOR s. 1. (pop.) târnaț. (~ la o casă țărănească.) 2. v. pavilion. 3. turn. (~ de pază.)

FOIȘOR s. 1. (pop.) tîrnaț. (~ la o casă țărănească.) 2. cerdac, chioșc, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ într-un parc.) 3. turn. (~ de pază.)

foișor (foișoare), s. n. – 1. Turn. – 2. Mansardă, cameră amplasată în podul unei case. – 3. Chioșc, pavilion. – 4. Clopotniță separată de biserică. Mag. folyosó „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este puțin probabilă der. pe care o propune Bogrea, Dacor., VI, 274, de la foaie, prin intermediul lui foiș „frunziș”.

Foișorul de Foc expr. (er., glum.) penis.